Poeme de Florin Costinescu

20. ianuarie 2014 | De | Categorie: Antologia, Poezie de Bucuresti

Poezii.ro

 

1.Trupul străveziu al iluziei

 

Te-am dezmierdat, iluzie,

te-am purtat în care de nuntă

ca pe o mireasă neîntinată,

te-am înveşmântat în albul cel mai pur

cu putinţă

pe care nu cuzu nici umbra păsării paradisului,

am stat în genunchi înainte-ţi

şi ţi-am sărutat mâinile,

te-am ovaţionat până la incandescenţă,

ţi-am cântat sub fereastră ca vechii trubaduri,

ţi-am cioplit chipul în cel mai scump lemn

şi aproape am orbit privindu-te,

ţi-am dăruit flori care cresc în alte planete,

rostindu-ţi numele n-am ezitat să mă prostern

ecoului pe care el l-a întors,

iar tu, iluzie,

m-ai privit în ochi spunând în sinea ta:

„neghiobul de el crede, neghiobul

nu întreabă niciodată,

neghiobul mulţumeşte şi pentru nimic,

neghiobul este un contribuabil cumsecade

la gloria mea,

să-i dau mai departe această hrană – nimicul,

pentru că pe el nimicul  îl îngraşă

şi mult se bucură privindu-se în oglindă neghiobul

de formele lui rotunde,

neghiobul este sclavul credulităţii…”

Asta vorbeai tu, iluzie,

cu vocea din interiorul tău,

cea sinceră doar cu tine însăţi,

pe când cu cea din afară  mă trimiteai

în toate împărăţiile pământeşti şi nepământeşti

să mă bucur, sărmanul, bolnav fiind de tine;

Totul a fost suportabil, până când, iluzie,

trupul  tău străveziu a devenit animal –

colţi, gheare şi ochi fioroşi-

de n-ar fi fost foamea, foamea imensă,

doar ea ţi-a ascuţit colţii, ghearele,

ţi-a aprins ochii, ţi-a încordat trupul,

foamea de animal feroce,

şi iată-te înfruptându-te

din carnea mea,

din sângele meu,

din cuminţenia mea,

din bucuria mea,

din tristeţea mea,

cu furie, cu disperare,

nestăpânită

ca moartea…

 

Ilusion’s Transparent Body

 

I caressed you, illusion

I took you in wedding chariots

like an unblemished bride

I dressed you in the purest white

imaginable

unmarred even by the shadow of the Bird of Paradise

I fell on my knees before you

and I kissed your hands

I hewed out to  white heat

I hewed out your image

in most presious wood

and I nearly went blind looking at you

I brought you flowers

that grow on other planets

uttering your name

I did not hesitate to bow

to its rebounding echo

but you, illusion

you looked into my eyes

and said to yourself:

“the fool believes

the fool never asks

the fool is thankful for nothing

the fool is a benign

contributor to my glory

let me feed him more of the same:

nothing

he thrives on nothingness

and rejoices at the mirror

the fool beholding his rotundity

the fool is the slave of faith…”

 

Thus spoke you, illusion

with your inner voice

the one that’s true to you alone

while your outer voice

was sending me to all kingdoms

on earth and beyond

to make me happy, poor me

afflicted with you;

 

All this was bearable

until you, illusion

your transparent body

turned into beast…fangs, claws

and fierce burning eyes…

Were it not for hunger

unsatiable hunger, but it

sharpened your fangs your claws

put fire in your eyes

stiffened your back

hunger of a beast of prey

and you tore at

my flesh

you drank my blood

you devoured my goodness

my jou

my sadness

furiously, with desperate

resolve like death.

 

Translated by Sergiu Celac

 

2.Dezlegarea de vină

 

Sisif s-a dezlegat de vină.

 

La poalele blestematului munte

stânca

aşteaptă zadarnic

urcarea.

 

Braţele i s-au strâns

a nesupunere,

nimeni

nu i le mai poate desface,

 

Ochii lui privesc cerul

dezpovăraţi de imaginea

stearpă a pietrei

care i-a poruncit:

Ridică-mă sau pieri!

 

Şlefuită de palmele sale –

piatra,

obiect în Muzeul Resemnării,

 

Iat-o.

 

Sisif s-a dezlegat de vină,

pe sine primul uimindu-se.

 

 

2.Expiation of Guilt

 

Sisyphus has expiated his guilt

down at the foot of the  hill

the heavy boulder

is hopelessly  waiting for

another ascent

 

His arms gather around

the warm body

of insubmission to

damnation

 

His eyes behold the sky

unburdened of the barren

sight of that stone

learning anew the writing

of birds in flight

 

The heavy boulder

polished by his hands…

a possible exhibit

for the museum of resignation…

 

Sisyphus has expiated his guilt

None more surprised  than himself…

 

Translated by Sergiu Celac

 

 

3.Distanţe

 

M-ai întrebat care e definiţia

neantului

şi ţi-am arătat distanţa

dintre luciul de apă şi stea;

mi-ai spus:

aceasta nu poate fi definiţia neantului,

materia nu este neant,

spaţiul măsurat de arătătorul tău

poate fi însămânţat cu speranţe;

am căutat atunci alte repere:

distanţa dintre un număr şi o pasăre în zbor,

dintre umbra unui copac şi relicva de lut

din adâncul pământului,

tu mi-ai spus: neantul trebuie căutat

numai acolo unde poate exista:

Oare nu-l vezi stând princiar

picior peste picior

în fotoliul atâtor cuvinte?

 

3.Distances

 

You asked what was the measure

of nothingness

and I showed you the distance

between this sparkling lake and a star;

you told me:

this can’t be the measure

of nothingness

matter is not void

the space described by your finger

can be sown

with seeds of hope;

I then looked for other marks:

the distance between a number

and a bird on the wing,

between the shadow of a tree

and the ancient sherd of clay

deep below the ground;

you told me:

nothingness ought to be sought

only where it cannot be:

can’t you see it

sitting cross-legged

in the armchair of so many wolds?

 

Translated by Sergiu Celac

 

Comentariile au fost inchise!