Poeme de Caterina Scarlet

20. februarie 2014 | De | Categorie: Antologia, Poezie de Bucuresti

SĂRUTUL

Mai știi sărutul de coral,

Cu gustul lui tăcut de sare,

Marcându-mi miniatural

Conturul gurii mușcătoare?

Topesc molozul, picur grinzi

Printre alhambrice rutine,

La câte copii ai să vinzi,

Originalul îmi revine!

 

 

14-04-2008

 

VULCANII DIN LANZAROTE

– Domnule ghid, vreau să văd o erupție, ceva natural!

Am fost îndrumat către spital.

Erupțiile stăteau în pat, altele ieșiseră pe terasă

La o țigară, la o gargară licențioasă.

Don Manolo fierarul și directorul de la Casa de Oro, patru stele acreditate,

Licențiat în filologie și două masterate,

Până nu demult înrudiți – ceva fiu, ceva tată –

Juraseră că nu-și mai vorbesc niciodată.

Și uite, acum… După două furtuni și-un incendiu,

După un raport al comisiei de mediu,

Când Don Manolo fierarul a vrut să-și înalțe hornul coșmeliei

Și n-a primit acordul primăriei,

Cine credeți oare că i-a pus bețe-n roate?

Măgarul ăla mare cu două masterate!

Vorbea de poluare, de-o meserie moartă,

Dar moșul avea sânge și foc mușcând în vatră.

Au ars niște cotețe, o turmă a chelit,

Au mai fugit turiștii, dar tot au revenit.

O soră le împarte la toți peniciline,

Cu morga ei de maică slujind la Ursuline.

Se pare că turista micuță și focoasă

Pe mulți îmbolnăvise cu lavă amoroasă.

Sub taina spovedaniei, se bucură și tace –

Cei doi se internară cu gândul să se-mpace

Și ca să aibe, Doamne, motiv de a-și vorbi

Le tot înțepa fundul, de șase ori pe zi.

 

 

13-04-2009

 

 

O CANAPEA LA MALUL MĂRII

O canapea la malul mării,

Naufragiată dinspre uscat,

Se scufunda în acvariul imensității

Locuit de peștele Soare.

Meduzele – transparenți pelerini –

I-au ancorat vălul stofei,

Fitocenoză edenică, emblema destinelor mediocre.

Fotosinteză după fotosinteză, se decolora

Enigmatic, itinerant, isihastic;

Cosmetica algelor mascá fala tristeții,

Ultima cochetărie decentă.

Mame smintite de talazoterapie și mic-dejun suedez

Întrevedeau în ea rahitismul, paloarea,

Debilizarea vlăstarelor proprii,

Prejudicii fizice și morale, bani aruncați eolian,

Un atentat la buzunarul clientului.

Tații potențialelor victime nu consumau argumente,

(Creierul lor, de mult pe pilot automat)

O asociau unui aerodrom micuț, destinat decolării

Spre aventuri extraterestre, extraconjugale.

Proiectată într-o pereche de ochelari estivali,

Juca moartea la dublu,

Bombată pe ambele negre lentile,

EA, canapeaua extensibilă ce lezase cândva

Orgolii artizanale – tapetul soios,

Plângăcioasa măsuță,

Fotoliul cu ciucure destrămat.

 

3-04-2007

 

 

THE KISS

Do you remember that coral kiss,
With its muted salty taste,
Marking, miniaturely,
The contour of my biting mouth?
I melt the rubble, I pour beams
Among alhabric routines,
And with all the copies you’ll sell,
I dare claim the original!

 

 

April 13, 2009

 


THE VOLCANOES OF LANZAROTE

– Mr. guide, I would like to see an eruption, something natural!
I was directed to the hospital.
The eruptions were lying in bed, others were out in the garden
Having a smoke, a licentious gargle.
Don Manolo the blacksmith and the manager of Casa de Oro, four stars,
Letters grad and holder of two Masters’,
Relatives till recently – some son, some father –

Had sworn never to talk to each other.
And look, now… After four storms and a fire,
After a report of the environmental panel,
When Don Manolo the blacksmith wanted to raise the chimney of his home,
He didn’t get the authorization from the town hall.
Who do you think interfered with his actions?
That fat asshole with two Masters’!
Talking about pollution, about a dated craft,
But the old man still had young blood and fire in his hearth.
Some coops burned, a flock went bald
Tourists ran off, but then returned.

Some nurse is giving everybody penicillin,
Having the face of a nun serving the Ursulines.
Turns out that small tourist girl, with such feistiness
Infected everybody with her amorous illnesses.
Under the spell of confession, she rejoices and shuts up –
The two admitted themselves to the hospital thinking to make up
And, by God, to find a reason to talk,
Per day, in their butts, she gave them six shots.

 

 

April 13, 2009

 


A SOFA BY THE SEA

A sofa by the sea,
Wrecked from the land,
Sank in the immensity tank
Inhabited by the Sun-fish.
Jellyfish – transparent pilgrims –
Anchored its tapestry,
Heavenly phytocenosis, the emblem of undistinguished destinies.
Photosynthesis by photosynthesis, it lost color
Enigmatically, itinerantly, reclusively;
The algae cosmetics a mask for the glory of sadness,
The last decent coquetry.
Mothers, maddened by sea therapy and Swedish breakfasts
Saw in it the rachitis, the pallor,
The feebleness of their own offspring,
Physical and moral prejudice, money thrown in the wind,
An attack to the client’s pocket.
The fathers of potential victims were not consuming arguments,
(Their brains, long ago on automated pilot)
Associated it to a small aerodrome, for taking off
To extra-terrestrial, extra-marital adventures.
Mirrored on a pair of summer shades,
Double-gaming death,
Curved on both black lenses,
HER, the expandable sofa that had once hurt
Home-made prides – the greasy wallpaper,
The whiny coffee table,
The armchair with a frayed tassel.

 

 

April 3, 2007

 

 

 

 

 

 

 

2 comentarii pentru "Poeme de Caterina Scarlet"

  1. Boris Marian spune:

    cum să postez aici?
    sunt și eu nembru, cetățean onorabil….

    • Grigore Soitu spune:

      Bună ziua!

      Acest site este destinat ÎN EXCLUSIVITATE scriitorilor care sunt înscrişi în Filiala Poezie a U.S.R..

      Va mulţumim pentru înţelegere!