In Vorbereitung: ein Gedichtband – de Maria Postu

10. iulie 2014 | De | Categorie: Antologia, Poezie de Bucuresti

In Vorbereitung: ein Gedichtband
LA CIRCUL ELEFANŢILOR

Am visat să deturnez o turmă de elefanți
să-i oblig să mă dreseze să mă ducă la circul elefanților
să fac tumbe, să trec prin cercuri de foc iar seara,
seara când turma se adună la sfat să-mi decidă destinul
mie să mi se dea hrană de elefant și casă de elefant și viață de elefant.
Să fiu biciuită și răsplătită cu aplauze,
să uit de cei dragi, să nu am timp să le scriu,
să-i întreb dacă m-au uitat sau și-au luat altă fiică, soție, mamă, iubită
am visat că pot plăti pentru toți și pentru tot…

 

CÂȚI ANI DE FERICIRE MAI AM

În fiecare zi mă întreb câți ani de fericire mai am,
mă îmbrac într-o amintire decoltată
și mă consolez cu ea
ori îmi prepar o fericire sintetică și trag din ea până rămâne doar scrumul,
pe străzile vieții mele trec aceeași trecători
ca într-un film derulat până se rupe banda,
aceeași trecători pe care nu am avut timp să-i observ
și mă resuscitează crezând că am leșinat,
suna la 112 sau pur si simplu cheamă polițistul de serviciu,
unii chiar cred că am murit
și în locul meu e altă femeie
atât de diferită de cea pe care o știau ei
îmi cer să îi prezint femeilor din mine,
tu pe care o preferi,
pe cea în alb, pe cea în roșu ori pe cea în negru?

Cert este că
în fiecare zi mă întreb
câți ani de fericire mai am
și dacă cineva calculează fericirea pe cap de locuitor,
pe capul meu e o aură căreia unii îi spun melancolie,
alții depresie,
în fiecare zi mă întreb dacă cel mai fericit an
a fost anul în care am tras singurătatea la mal
și i-am dat să se hrănească cu trupurile noastre
sau anul în care am făcut loc pe punte unor raze de soare,
sau poate anul în care ne-am ciocnit de un ghețar
și a trebuit să abandonăm nava
uitam să mai privim ceasurile, ne călăuzeam
doar după razele de soare sau de lună,
în fiecare zi mă întreb
care a fost anul zero de la care am inceput numaratoarea fericirii,
în fiecare zi mă întreb dacă anul cel mai fericit a trecut sau
abia se zărește în depărtare.

 

PIESE DISPONIBILE PENTRU O IUBIRE SFĂRÂMATĂ
Ceilalți îmi spuneau atâtea despre tine încât se
întâmpla să uit cum arată Adevăratul, ce stele privește,
ce mâini îl mângâie, ce nări îi respiră iubirea,

dacă mă duceam spre tine, îmi ieșeau în cale pregătiți

cu replici și discursuri incendiare,

dacă încercam să-ți scriu ceva, îmi aruncau caietele în
foc sau imi întrerupeau conexiunea,

când încercam să-ți scriu un mail,

orice aș fi făcut să te întâlnesc, ei aveau ceva în plus
de spus și de adaugat, de pildă, dacă îmi desenam
chipul și-l afișam pe ziduri

sperând să te îndrume cineva spre mine,

imediat ei îl transformau în caricatură, orișicâte
variante ale chipului tău si al meu aș fi avut,
orișicâte
piese disponibile aveam la mine spre a-ți
înlocui cele uzate,

inima, trecutul sau măcar câteva amintiri prost așezate ,
ei nu mă lăsau să cred în tine, să te privesc măcar prin
geamul din spate al mașinii

cum încercai tu să mă depășești sau chiar să-mi
provoci un accident în lanț în care chipul tău, cum îl
păstrez eu în memorie, să moară…

Îmi spuneau atâtea despre tine încât de multe ori
oboseam să plec iar în întâmpinarea ta,

mă prefăceam că accept portretul-robot pe care ei mi-l
dăruiau spunând că acela ești tu, Adevăratul, pe
ascuns însă, pe ascuns când ei în sfârșit uitau de noi,
îți scriam despre mine,

aceasta e prima scrisoare, sper că la tine funcționează
netul, mai ai hârtie de scris și locul meu în amintirea
ta e tot acolo…
ÎMI SCRII DE DINCOLO DE TIMP

 

Poate tocmai acum intri într-o bătălie
Ca mine dimineața în camera de ceai
Ne pregătim, la atâția ani-lumină depărtare
Unul de celălalt, să ne luăm baia de sinceritate,
Mie mi se aduce tava cu ziare și scrisori
Cu un boboc de trandafir deasupra
De la un admirator necunoscut,
poate ești chiar tu cel ce-mi scrii de dincolo de timp
sperând ca eu să primesc mesajele tale
într-o bună zi,
când astrele noastre se vor alinia cuminți unul lângă celălalt
tu îți alegi din panoplie cea mai potrivită armă
pentru starea de spirit a acestei zile,
uitând de mine, cea care nu te va aștepta
seara când te întorci din bătălie
ca și cum ai fi fost la o întâlnire cu prietenii,
uitând de mine,
amintindu-ți de mine seara,
când ești prea ocupat să compui o baladă
a doamnelor de odinioară,
cine sunt eu să intru pe ușa din față a poemului tău,
nu știu,
și chiar acum, la sfârșitul zilei, curierul îmi aduce
o altă scrisoare,
balada pe care mi-ai dedicat-o la ani lumină depărtare
m-a găsit, și trebuie să-mi fac bagajele spre tine…

 

BEIM ELEFANTENZIRKUS

Ich habe davon geträumt, eine Elefantenherde zu entführen
sie zu zwingen, mich zu dressieren mich in den Elefantenzirkus zu führen
Purzelbäume zu schlagen, durch Feuerkreise zu springen und am Abend,
am Abend, wenn die Herde zur Ratsversammlung kommt, dass sie mein Schicksal entscheidet
dass man mir Elefantenfutter und Elefantenhaus und Elefantenleben gibt.
Dass ich gepeitscht und mit Beifall belohnt werde,
dass ich von den Lieben vergesse, dass ich keine Zeit habe, ihnen zu schreiben,
um sie zu fragen, ob sie mich vergessen haben oder ob sie sich eine andere Tochter, Frau, Mutter, Geliebte genommen haben
ich habe geträumt, dass ich für alle und für alles zahlen kann…
WIE VIELE GLÜCKSJAHRE HABE ICH NOCH

Jeden Tag frage ich mich, wie viele Glücksjahre ich noch habe,
ich ziehe eine dekolletierte Erinnerung an
und ich tröste mich damit
oder ich bereite mir ein synthetisches Glück zu und rauche davon, bis nur die Asche übrigbleibt,
auf den Straßen meines Lebens gehen dieselben Passanten
wie in einem bis zum Bandbrechen gespielten Film,
dieselben Passanten, für die ich keine Zeit hatte, sie zu bemerken
und sie machen mich wieder lebendig, indem sie glauben, dass ich in Ohnmacht gefallen bin,
sie rufen bei 112 an oder rufen einfach den Polizisten im Einsatz,
manche glauben es wirklich, dass ich gestorben bin
und dass statt mir eine andere Frau ist
so unterschieden von der, die sie kannten
sie verlangen mir, die Frauen in mir vorzustellen,
welche magst du,
die in Weiß, die in Rot oder die in Schwartz?

Sicher ist, dass
ich mich jeden Tag frage
wie viele Glücksjahre ich noch habe
und ob jemand das Pro-Kopf-Glück berechnet,
auf meinem Kopf gibt es eine Aura, die etliche Melancholie nennen,
andere Depression,
jeden Tag frage ich mich, ob das glücklichste Jahr
das Jahr war, in dem ich die Einsamkeit ans Ufer zog
und ihr als Nahrung unsere Leiber gab
oder das Jahr, in dem ich Sonnenstrahlen auf dem Deck Platz machte,
odas vielleicht das Jahr, in dem wir auf einen Gletscher stießen
und das Schiff auflassen mussten
wir vergaßen, die Uhren noch zu schauen, wir richteten uns
nur nach den Sonnen- oder Mondstrahlen,
jeden Tag frage ich mich
welches das Jahr null war, wo ich das Glück zu zählen begann,
jeden Tag frage ich mich, ob das glücklichste Jahr schon vergangen ist oder langsam zu sichten ist.
VORHANDENE ERSATZTEILE FÜR EINE ZERBROCHENE LIEBE

Die anderen sagten mir so viel über dich, dass ich manchmal vergaß, wie Der Wahre aussieht, welche Sterne er sich ansieht, welche Hände ihn streicheln, welche Nasenlöcher seine Liebe atmen,
kam ich auf dich zu, kamen mir Vorbereitete mit Schlagwörtern und Brandreden entgegen,
versuchte ich dir etwas zu schreiben, warfen sie meine Hefte ins Feuer oder unterbrachen die Verbindung,
versuchte ich dir eine E-Mail zu schreiben,
was ich auch machen mochte, dich zu treffen, hatten sie etwas dazu zu sagen und hinzuzufügen, zum Beispiel, zeichnete ich mein Gesicht und zeigte ich es an Mauern
indem ich hoffte, dass jemand dich an mich weist,
verwandelten sie es gleich in eine Karikatur, wie viele Varianten deines und meines Gesichts ich auch haben mochte,
wie viele vorhandene Ersatzteile ich auch mithaben mochte, um dir die abgenutzten zu ersetzen,
das Herz, die Vergangenheit oder wenigstens einige schlecht gelagerte Erinnerungen,
sie ließen mich nicht, an dich zu glauben, dich wenigstens durch die hintere Scheibe des Autos zu sehen
wie du versuchtest, mich zu überholen oder mir einen Kettenunfall zu verursachen, in dem dein Gesicht, so wie ich es im Gedächtnis bewahre, stirbt…
Sie sagten mir so viel über dich, dass ich oft müde wurde, dir wieder entgegenzugehen,
ich verstellte mich, dass ich das automatische Bildnis annehme, das sie mir schenkten, indem sie sagten, dass derjenige du, Der Wahre, warst, heimlich aber, heimlich wenn sie uns endlich vergaßen, schrieb ich dir über mich,
das ist der erste Brief, ich hoffe, dass die Interverbindung bei dir funktioniert, du noch Schreibpapier hast und meine Stelle in deiner Erinnerung immer da ist…
DU SCHREIBST MIR ÜBER DIE ZEIT HINAUS…

Vielleicht ziehst du gerade jetzt in eine Schlacht
Wie morgen früh im Teezimmer
Bereiten wir uns vor, so viele Lichtjahre entfernt
Voneinander, unser Aufrichtigkeitsbad zu nehmen,
Mir wird das Tablett mit Zeitungen und Briefen gebracht
Mit einer Rosenknospe darüber
Von einem unbekannten Verehrer,
vielleicht bist du selbst derjenige, der mir über die Zeit hinaus schreibst
indem du hoffst, dass ich deine Mitteilungen erhalte
eines guten Tages,
wenn unsere Himmelskörper artig in Reih und Glied zueinander antreten werden
du wählst dir vom Arsenal die passendste Waffe
für die Stimmung dieses Tages,
indem du mich vergisst, die auf dich nicht warten wird
am Abend, wenn du von der Schlacht zurückkommst
als wärest du bei einem Freundestreffen gewesen,
wobei du mich vergessen hast,
dich an mich am Abend erinnert hast,
wenn du zu beschäftigt bist, um eine Ballade
der damaligen Damen zu verfassen,
wer bin ich, um die vordere Tür deines Gedichts einzutreten,
weiß ich nicht,
und sogar jetzt am Ende des Tages bringt mir der Kurier
einen anderen Brief,
die Ballade, die du mir Lichtjahre entfernt gewidmet hast,
hat mich gefunden, und ich muss mein Gepäck zu dir machen…

 

Traducere de NICOLETA UNGUREANU

Comentariile au fost inchise!