Inceputul

2. septembrie 2014 | De | Categorie: Editorial

???????????????????????????????Lucruri bizare-sau ‘Pagini bizare” ne pot pândi dupa colţ , ne putem întâlni cu ele atunci când ne aşteptăm cel mai puţin.

De ani de zile nu am scris nimic nimic despre un subiect care mă intrigă . În 1990  – când am revenit în România cu ajutoare medicale dupa o absenţă de treizeci de ani – am avut ocazia să citesc texte din Biblie- Vechiul testament în limba română. Când ţinusem Biblia ultima oară în mână, aici,  eram în şcoală şi bineînţeles că neştiind ebraică, nu am putut compara textul cu cel original. De data aceasta am fost frapată de diferenţa pe care am remarcat-o între începutul textului Bibliei în limba ebraică –versiunea originală – şi textul  Bibliei în limba română. Nu am scris despre această constatare a mea, pentru că nu sunt calificată în acest domeniu şi niciodată, cel puţin până acum, nu m-am exprimat într-un subiect pe care nu îl cunosc  în profunzime. Mai mult, realitatea este că tocmai subiectul pe care îl cunoşti în profunzime  este cel despre care ştii cât de mult nu se ştie.

În tot cazul atunci când am asistat la Librăria Bastilia la lansarea volumului minunat realizat a lui Urmuz “Pagini bizare” ,( “Editura Art” sub îngrijirea lui Florin Ioniţă) nu îmi imaginam ca va crea un “link” cu vechea mea constatare.

Am citit  în carte spre surprinderea mea :

“la început-zisera toti comesenii laolaltă-nu este adevărat ca “Cuvântul a fost la Dumnezeu şi că D-zeu a fost cuvântul”

“La început-afirmară ei cu tărie-mai înainte de a fi fost orice”cuvânt “a fost “alfabetul surdo-mut” căci nu este probabil ca materia cosmică ,astrele să fi învăţat chiar dela început a grăi ceva “Întrerup aici citatul.

M-am gândit atunci că această lectură avangardistă, suprarealistă, pre-Ionesciană  mă incurajează, imi face un semn  să aştern  în sfârşit pe hârtie  simpla mea observatie din anii 90. Poate  nu trebuie sa scriem numai eseuri “în dulcele stil clasic”, poate e necesar câteodată să punem  numai semnul nostru simplu  de întrebare şi să dăm tribuna cititorilor erudiţi în subiect. In speranţa că vom mai ieşi vii din aceasta încercare.

Deci iată nedumerirea mea:

Scrie în Biblie, în ebraică,  în BE RESIT adică  La început בראשית   traducere cuvânt cu cuvânt:

La început a creat Dumnezeu cerul şi pământul. Pământul era TOHU VE BOHU şi intuneric( era) peste prăpastie ăi spiritul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor.

בראשית ברא אלוהים את השמיים ואת הארץ; הארץ היתה תוהו ובוהו וחושך על פני

         תהום  ורוח אלוהים מרחפת על פני המים.

BE REISIT BARA ELOHIM ET HASAMAIM VE ET HAARETZ;HAARETZ HAITA TOHU VE BOHU VE HOSHEH AL PNEI TEHUM VE RUAH ELOHIM  MERAHEFET AL PNEI HAMAIM.

În ebraică (ca şi acum  în franceză, unde am văzut că folosesc cuvântul în limba curentă) TOHU VE BOHU înseamnă dezordine totală, haos, totul răsturnat, amestecat, învălmăşit, fără nicio lege.

Cu privire la cer –în ebraică nu există singular. Se spune la plural întotdeauna SHAMAIM, dar se referă la CER ca în înţelesul nostru. Dacă e tradus ceruri  nu e o greşeală dar, de fapt nu putem şti dacă e cer sau ceruri, în ebraică fiind un singur cuvânt pentru ambele forme. Pământ, de exemplu, se spune la singular în text, deci e de presupus că e vorba de cer şi de pământ.

Ceea ce e interesant e şi că acest cuvânt ARETZ – pământ se foloseşte şi că ŢARĂ –la plural Artzot=ţări -iar pentru pământ, argila  se foloseşte ADAMA şi de aici a venit numele primului om ADAM.

Iată cum am găsit prima frază din Vechiul Testament în GENEZA SEPTUAGINTA (COLEGIUL NOUA EUROPA. POLIROM 2004):

Intru început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Iar pământul era nevăzut şi neorânduit, întuneric deasupra genunii şi Duhul lui Dumnezeu se purta peste apă.     

În multe Biblii în limba română am găsit scris:

La început Dumnezeu a făcut cerurile şi Pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

Trei lucruri mi-au sărit în ochi: Pământul era Tohu ve Bohu în textul ebraic şi aceasta nu are nicio legătură  cu semnificaţia de nevăzut sau de pustiu şi gol, scrisă în  textele din limba română. Când ceva e nevăzut, nu ştii dacă e orânduit sau neorânduit. Când ceva e pustiu, gol şi când nu există nimic – acolo nu poate fi  TOHU VE BOHU adică talmes-valmes, dezordine, amestecare haotică  făra nicio lege sau aranjament. Dupa modesta mea părere numai atunci când există ceva -acel ceva poate fi în stare de neorânduială, de talmeş-valmeş (TOHU VE BOHU). 

În textul ebraic nu scrie de două ori cuvântul APE (MAIM) ci scrie intâi că: era întuneric peste PRÂPASTIE (TEHUM) şi  Duhul lui Dumnezeu plutea pe deasupra apelor (MAIM) “. Deci întunericul nu era deasupra adâncului de ape, ci deasupra prăpastiei (TEHUM care înseamna prăpastie în ebraică ).

În al treilea rând, Duhul lui Dumnezeu “nu se purta peste apă ” şi “nu se mişca pe deasupra apelor “ci corect după ebraică ar fi “Duhul lui Dumnezeu plutea ( MERAHEFET ) deasupra apelor”.(ceea ce sună şi mult mai poetic)

Acum vreau să caut şi acea Biblie în care Geneza începe cu: “La început a fost CUVÂNTUL”, text pomenit în “Pagini Bizare “ a lui Urmuz. Deocamdată nu am găsit originea acestei afirmaţii a lui  Urmuz.  FAPT:  Biblia scrisă în limba ebraică –originalul- începe altfel decât îl citesc în Septuaginta sau în alte Biblii, apărute în limba română.

Riri Sylvia Manor

7_alphabet1

Comentariile au fost inchise!